Femeia ramane, in ciuda tendintelor actuale de a o aduce in prim-planul activitatii sociale, politice, culturale, pilonul de baza al familiei.
Chiar daca lucrurile s-au mai schimbat fata de acum cateva decenii in urma, femeia inca domina muncile casnice, in ciuda faptul ca mai are si un serviciu pe langa. Femeile sunt considerate, la noi – la romani, in special in mediul rural, un robot de bucutarie si un aspirator de praf. Nu discutam de pareri si opinii, vorbim de o derulare normala a vietii in acel mediu, unde discutiile filosofice despre rolul femeii in societate nu depasesc limita bodegii din colt.
Chiar si la oras, femeile sunt considerate a fi „raspunzatoare” de treburile casnice, de educatia copiilor si de alte obiecte de activitate ce tin de viata sociala si de familie a unui cuplu de romani.
Evident, cele scrise mai sus nu sunt reguli de existenta, sunt cazuri, poate majoritare ce ni se dezvaluie zi de zi prin mediile de informare.
Chiar daca societatea evolueaza intr-o directie ce pare sa-i confere femeii un alt statut – un statut mai onorabil – , totusi, s-ar putea sa avem surprize in privinta modului in care vor privi femeile aceste asa-zise „onoruri”. De ce spun acest lucru? Petru ca spiritul matern si sentimentul de conservare s-ar putea sa nu lase o femeie sa-i inmaneze sotului copilul pentru a-l invata sa scrie ori sa citeasca, ori sa-l schimbe, spele, etc.
In aceasta ordine de idei, vreau sa va spun ca, eu ca femeie, am impresia de multe ori ca mare parte din aceste asa-numite greutati cu care este impovarata o femeie, ii sunt pe plac acesteia, ba mai mult de atat, probabil ca s-ar obisnui foarte greu fara respectivele impovarari.
La noi, la romani, se simte parca o dorinta din ce in ce mai aprinsa de a ne intoarce mai mult fata spre traditionalism, spre conservarea traditiilor, spre un fel de intoarcere la origini, in sensul bun. Femeile sunt indeosebi raspunzatoare de aceste senzatii, iar societatea romaneasca va tine cont intr-un fel sau altu de aceste directii.
